Prima zi de şcoală🎒📚✏

   Prima mea zi de şcoală (sau cel puțin amintirea primei zile de şcoală) nu a început cu răsăritul soarelui, sau cu pregătirea ghiozdănelului ci cu mine stând în casa scării cu spatele la ușile duble, albastre pe vremea aceea,  ale blocului, cu un ghiozdan în spate (la ce naiba îmi trebuia ghiozdan în prima zi nu pot să-mi dau seama...) şi îmbrăcată  în uniforma aia albastră cu pătrățele compusă din câteva mii de piese şi pentru care aveai nevoie de cel puțin  2 slujnice ca să te îmbrace şi inevitabilele codițe prinse cu cele 2 elastice pe care domneau pampoanele albe de dimensiunea unei nuci de cocos. Stăteam acolo în casa scarii şi  urmăream imaginea partenerilor mei de joacă ce se îndreptau cu flori în mână spre locul în care urmau să îşi petreacă următoarele 9 luni din viață.

 Unii erau fericiți (cei care intrau în clasa I pentru că se îndreptau spre necunoscut şi spre o nouă lume) şi ceilalți, puțin mai mari care mergeau mai degrabă cu picioarele dinapoi spre şcoală, cei ce erau într-adevăr veterani, cei ce ştiau că imediat ce vor intra pe uşa clasei ce i-a găzduit şi în anii trecuți vor revedea același paznic al închisorii,  pardon, învățător.
   Copiii defilau în fața mea dar eu nu puteam sta acolo la nesfârșit să îi privesc aşa că am tras adânc în piept aerul de septembrie şi am păşit emoționată în afara zonei de siguranță. Am ajuns în curtea şcolii şi am rămas stupefiată, nu la vederea învățătoarea deşi şi asta era şocant, ci la vederea codului vestimentar al elegantelor domnițe de vârstă mea. Toate purtau aceeaşi uniformă drăguță care îmi era şi mie foarte cunoscută de pe vremea grădiniței, iar eu eram acolo singura îmbrăcată în uniforma mea albastră (mulțumesc mama), aşa că mă puteam încadra ori la ciudați ori mă puteam considera specială😁. Timpul s-a scurs cu repeziciune, discursurile directoarei şi ale preotului s-au încheiat şi a venit vremea să ne urmăm îndrumătorul spre camera de execuție, camera ce mai încolo avea să lege prietenii între deținuți şi să suporte multe lacrimi în ziua în care aveam să ne luăm rămas bun  atât de la colectiv cât şi de la gardianul acela cu inima caldă ce ne-a educat, ne-a învăţat, ne-a distrat,  ne-a călăuzit în tainele vieții, ne-a iubit şi a fost iubit de  către noi şi ne-a suportat mai multe ore decât insăşi părinții noștri.
👧 :N