S-ar putea spune că un secol s-a încheiat la sfârsitul anilor 90 odată cu începutul anilor 2000. Ei bine NU, un secol a luat sfârşit în momentul în care un device a devenit indispensabil pentru noi. Toate secolele din urmă s-au încheiat şi au făcut loc Secolului Tehnologiei...dar hai să ne uităm puțin în urmă şi să ne amintim cum era lumea înainte de facebook, twiter s.a.m.d
Înainte ca tehnologia să ne acapareze viața, faptul că nu erai conectat în permanență cu persoanele dragi te făcea să prețuiești mai mult timpul pe care îl petreceai cu acele persoane, te făcea să astepți mai cu drag să le vezi. Astăzi când vorbești cu cineva o faci virtual, nu îi poți vedea expresiile, grimasele, nu îi poți auzi tonul vocii. În trecut lumea se lăsa să simtă , să simtă iubirea, prietenia, natura, fericirea, viața. În trecut lumea se bucura să citească o carte în grădină, acum citim descrieri la poze între patru pereți. Înainte ne plimbam prin parc cu prietenii şi stăteam la poveşti, acum ne dăm check in din cafenele.
Nu am
50 de ani şi totuși gândesc aşa şi îmi susțin ideea că lumea era REALĂ
înainte de thenologie şi era mult mai bine atunci. Lumea noastră s-a
schimbat dar nu în bine, într-adevăr am evoluat dar spre ce ne duce
această evoluție? Spre a nu mai face nimic înafară de a sta cu ochii la
un ecran? Spre o lume sedentară? Spre o lume în care va exista un
obiect care va face totul în locul nostru. Tehnologia ne oferă
comoditate, dar oare chiar vrem această comoditate din cauza căreia noi
să nu mai simțim viața? Copiii noștri vor scrie pe tablete și vor lua
notițe de pe table digitale...ceea ce nu e ok.
Eu îmi doresc să trăiesc intr-o lume reală, dar cum pot să fac asta din moment ce primul lucru pe care îl fac dimineața este să pun mâna pe telefon? Şi chiar dacă reușesc să mă detașez de tehnologie aş fi închisă într-un cerc de singurătate pentru că prietenii mei trăiesc în aceasta lume virtuală şi poate ei nu vor să renunțe la ea. Stiința ne îndoctrineaza într-un mod foarte subtil iar noi nici nu ne dăm seama de asta sau poate că da însă suntem de acord.
Înainte ca tehnologia să ne acapareze viața, faptul că nu erai conectat în permanență cu persoanele dragi te făcea să prețuiești mai mult timpul pe care îl petreceai cu acele persoane, te făcea să astepți mai cu drag să le vezi. Astăzi când vorbești cu cineva o faci virtual, nu îi poți vedea expresiile, grimasele, nu îi poți auzi tonul vocii. În trecut lumea se lăsa să simtă , să simtă iubirea, prietenia, natura, fericirea, viața. În trecut lumea se bucura să citească o carte în grădină, acum citim descrieri la poze între patru pereți. Înainte ne plimbam prin parc cu prietenii şi stăteam la poveşti, acum ne dăm check in din cafenele.

Eu îmi doresc să trăiesc intr-o lume reală, dar cum pot să fac asta din moment ce primul lucru pe care îl fac dimineața este să pun mâna pe telefon? Şi chiar dacă reușesc să mă detașez de tehnologie aş fi închisă într-un cerc de singurătate pentru că prietenii mei trăiesc în aceasta lume virtuală şi poate ei nu vor să renunțe la ea. Stiința ne îndoctrineaza într-un mod foarte subtil iar noi nici nu ne dăm seama de asta sau poate că da însă suntem de acord.
👧 :N
Comentarii
Trimiteți un comentariu